Deoarece m-am cam săturat să fac pe DJ-ul cu DVD-ul de Fedora la fiecare 6/12 luni am hotărât să încerc una din metodele des folosite de majoritatea adminilor de Fedora chiar dacă aceasta metodă nu este oficial recomandată, și anume upgrade folosind yum.

În primul rând este nevoie de spațiu suficient de mult pentru a putea să se stocheze temporar toate pachetele care vor fi update-ate cât și spațiul suplimentar necesar pentru instalarea noilor pachete. Dimensiunea spațiului liber necesar diferă în funcție de câte pachete sunt instalate în momentul upgrade-ului.

Următorii pași m-au dus în situația în care după reboot sa am instalat pe calculator Fedora 10:
1) Update-ul complet al sistemului instalat până la ultimele patch-uri disponibile pentru Fedora 9. E bine sa rulați comanda de mai jos de cel puțin 2-3 ori pentru a va asigura ca s-a făcut update-ul și de pe repository-urile “.newkey”
# yum update

2) Update la fișierele care spun ce release de Fedora este instalat.
[root@node1 ~]# rpm -Uvh  http://mirror.arlug.ro/pub/fedora/linux/releases/10/Fedora/i386/os/Packages/fedora-release-10-1.noarch.rpm http://mirror.arlug.ro/pub/fedora/linux/releases/10/Fedora/i386/os/Packages/fedora-release-notes-10.0.0-1.noarch.rpm

După update trebuie să aveți următorul status:
[root@node1 ~]# cat /etc/fedora-release
Fedora release 10 (Cambridge)
[root@node1 ~]#

3) Cleanup la yum cache pentru a se elimina toate pachetele locale păstrate de yum după fiecare update

[root@node1 ~]# yum clean all
Loaded plugins: refresh-packagekit
Cleaning up Everything

4) Update la pachetul “yum”
[root@node1 ~]# yum update yum

5) (opțional) modificat fișierele de configurare pentru yum astfel incit să folosească http://mirror.arlug.ro ca baseurl.

[root@node1 ~]# cat /etc/yum.repos.d/fedora.repo
[fedora]
name=Fedora $releasever – $basearch
failovermethod=priority
#baseurl=http://download.fedoraproject.org/pub/fedora/linux/releases/$releasever/Everything/$basearch/os/
baseurl=http://mirror.arlug.ro/pub/fedora/linux/releases/$releasever/Everything/$basearch/os/
mirrorlist=http://mirrors.fedoraproject.org/mirrorlist?repo=fedora-$releasever&arch=$basearch
enabled=1
gpgcheck=1
gpgkey=file:///etc/pki/rpm-gpg/RPM-GPG-KEY-fedora-$basearch
[root@node1 ~]# cat /etc/yum.repos.d/fedora-updates.repo
[updates]
name=Fedora $releasever – $basearch – Updates
failovermethod=priority
#baseurl=http://download.fedoraproject.org/pub/fedora/linux/updates/$releasever/$basearch/
baseurl=http://mirror.arlug.ro/pub/fedora/linux/updates/$releasever/$basearch/
mirrorlist=http://mirrors.fedoraproject.org/mirrorlist?repo=updates-released-f$releasever&arch=$basearch
enabled=1
gpgcheck=1
gpgkey=file:///etc/pki/rpm-gpg/RPM-GPG-KEY-fedora-$basearch

6) Update complet la toate fișierele instalate. Operația aceasta necesită spațiu suficient pe disc pentru a descarca local toate pachetele care trebuie update-ate și de asemenea durata de execuție este destul de mare.
[root@node1 ~]# yum update

7) Reboot la system pentru a încărca noul kernel
root@node1 ~]# reboot

Deoarece nu prea folosesc pachete .rpm instalate din alte repository-uri decât cele implicite, nu au apărut probleme la rezolvarea dependințelor. Dacă aveți pachete instalate din alte repo-uri decât cele de la Fedora, ar fi bine sa le dezinstalați temporar până după upgrade pentru a nu se ajunge în situația în care nu se pot rezolva toate dependințele din cauza acestor pachete.
Pentru cei care doresc o unealtă cu interfață grafică pentru procesul de upgrade, se poate folosi utilitarul “preupgrade” pentru a se facilita această operație, însă doar download-ul de pachete se va face online, upgrade-ul efectiv va fi făcut la următoarea repornire a calculatorului. De asemenea, folosind această metodă este necesară în continuare intervenția operatorului pentru a face click pe opțiunea de upgrade prezentata de anaconda.

Zilele astea am auzit cea mai bestiala replica in materie de securitate informatica:

- Spune-mi si mie, tu ce antivirus folosesti?
- Ah, ca sa ma apar de virusi?…
- Da
- Eu nu cred in aparare, eu merg pe atac!
- …

de aici

OpenOffice 3 are dicționarul și corectorul ortografic instalat implicit pentru limba engleză.

Acest tutorial îți arată cum să-ți încarci dicționarul și corectorul ortografic în limba română și cum să-l activezi în Writer în așa fel încât acesta să fie folosit implicit pentru fiecare document nou creat

Capturile de ecran au fost luate de pe Fedora 10 cu toate actualizările disponibile instalate.

1. Dicționarul poate fi descărcat de aici prin apăsarea butonului „Get it” din partea de jos a paginii web.
2. Salvează fișierul pe discul local 
3. Pentru a instala extensia descărcată anterior trebuie să pornești OpenOffice Writer și apoi să faci click pe meniul „Tools -> Extention Manager”
4. În fereastra care se deschide apeși pe butonul „Add”
5. De pe discul local alegi fișierul descărcat anterior și apeși pe butonul „Open”
6. Apasă butonul „Close”. Writer trebuie repornit pentru a încărca extensia instalată.
7. Pentru a configura Writer să folosească implicit dicționarul și corectorul ortografic în limba română pentru toate documentele nou create, mergi la meniul „Tools -> Options”
8. În fereastra care se deschide, din partea stângă, alege secțiunea „Language settings – > Languages” iar din partea dreapta alege „Romanian” la sectiunea „Default languages for documents”
9. Apasă butonul „OK” pentru a confirma noile setări.
10. Sugestiile oferite de dicționar pentru a corecta un cuvânt marcat ca fiind incorect pot fi accesate prin apăsarea butonului din dreapta a mouse-ului pe cuvântul marcat.

Sunt obosit așa că o să las imaginea să vorbească singură.

Imagine care arată că ArLUG a devenit mirror oficial pentru Ubuntu, atât arhive cât și lansări

19.46 – Am ajuns la beerfest, avem destul de mulți participanți.

19.47 – Încerc să fac prezența din nou:

1. DarkLau
2. Călinuțu
3. Bastylica
4. Bogdan
5. Moxter
6. aurel
7. Rares
8. Florin
9. silviu
10. Ioan

19.52 – Rareș și cu Aurel discută pe lângă un eeePC, Bogdan, Călinuțu, Ioan și Moxter discută despre inițiative de introducere FLOSS în administrația locală.

20.00 – De ce nu prinde Linuxul?

20.29 – Am reușit să ne organizăm puțin. Discutăm despre proiectul lui Călinuțu cu scrisoarea pentru deputat. Este un avantaj sau un dezavantaj necunoașterea Windows de către funcționarii români? Cum ar fi cel mai bine să se procedeze? Cum au făcut celelalte țări europene.

20.37 – Sunt mulți admini incapabili?

20.54 – De discutat pe listă:

• XForms

21.05 – prezentări în școli: “Una mare musai și altele mici doamne ajută!”

Beerfest ArLUG, Marti (17.02.2009) de la ora 19:00 in Clique. Sunteti asteptati sa veniti cu noi sa cinstim o bere pentru Debian 5.0. Indiferent ca ai sau nu user pe ArLUG esti binevenit la intalnire. Pentru mai multe detalii intrati pe lista de discutii.

Am dat întâmplător peste pagina asta şi mi s-a părut interesantă.

http://zed.m6.net/dyne/hackers.php

Revin cu nişte completări la un post al meu mai vechi.

Problema expirării sesiunii de ssh se poate rezolva şi mai usor fără a fi nevoit să modifici parametri sistemului referitori la tcp_keepalive_time.

Astfel în: /etc/ssh/ssh_config

adăugam linia:

ServerAliveInterval 5

Asta în ideea că ne conectăm de pe un linux. Linia asta nu face altceva decât să-i spună clientului de ssh să trimită mici cereri de keepalive la fiecare 5 secunde. Normal acest timp, poate fi ridicat (240 de exemplu).

Se mai poate adăuga in sshd_config:

ClientAliveInterval 60

care ţine clientul conectat timp de o ora şi normal că se poate mării şi acest interval.

În /home/<username>/.ssh/config:

serveraliveinterval 60

serveralivecountmax 10

Se mai poate şi din clientul de ssh Putty de pe windows

In connections, bifaţi TCP Keepalives (SO_keepalive OPTION)

Deși Ubuntu sau Fedora se pot folosi fără nicio problemă chiar și fără un notificator al aspectului curent al tastaturii, câteodată se întâmplă să devenim confuzi. Uite cum să adaugi un notificator pentru aspectul curent al tastaturii:

1. Clic dreapta pe bara de sus sau de jos, oricare dintre ele o preferi și apoi clic pe Adaugă la Panou (Add to panel).

2. În fereastra nou apărută începe să tastezi cuvântul Tastatură (Keyboard pentru cei care au sistemul de operare în limba engleză) și ar trebui să vezi destul de repede opțiunea Indicator tastatură (Keyboard Indicator). Clic pe ea și apoi pe butonul Adaugă (Add).

3. Indicatorul de aspect al tastaturii ar trebui să apară. Dacă nu se află acolo unde ai fi vrut să-l vezi, poți da un clic dreapta pe el și apoi clic pe Mută (Move) pentru a-l poziționa așa cum îți dorești. După ce l-ai poziționat cum îți dorești clic dreapta pe el din nou și selectează opțiunea Fixează pe panou (Lock to panel).

Această operă creată de Alin Crețu & Manuel R. Ciosici este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 România Creative Commons.

Din anumite motive care nu depind de mine, sunt nevoit să am mai multe maşini virtuale decât reale, aşa că m-am pus pe treabă. Cum lenea e mare la mine, am căutat mult şi bine documentaţie mură-n gură şi cum nu am găsit am luat ce mi s-a părut cel mai ok şi am dat bătaie.

Ceea ce prezint aici este varianta care mi s-a potrivit mie. Se poate realiza şi fără interfaţa grafică, dar cum am spus mai sus mie mi se pare mai comod aşa.

Plecând de la documentaţia de pe http://wiki.centos.org/HowTos/Xen/InstallingCentOSDomU, mi-am creat eu maşina virtuală.

• Preamblu

Plec de la premisa că aveţi deja Xen instalat şi funcţionează.

Mergem mai departe şi creăm imaginile care vor fi discurile maşinii virtuale (o să-i spun de acum DomU). Pentru acest pas ne folosim de utilitarul dd. În această documentaţie vom folosi ca locaţie pentru imagini /opt/xen/images. Creăm o imagine -opt-xen-images-centos.img de 2048, nealocând intreg spaţiul.

# dd if=/dev/zero of=/srv/xen/centos.img oflag=direct bs=1M seek=2047 count=1

Atenţie pentru cei care folosesc SELinux sa-şi modifice permisiunile.

• Pregătirea fişierelor de configurare

Am descărcat http://mirror.centos.org/centos/5.2/os/x86_64/ (am sistem pe 64 biţi, pentru cei cu 32 biţi mergeţi la http://mirror.centos.org/centos/5.2/os/i386/) pentru a merge mai repede instalarea.Am copiat fişierul kickstart şi l-am modificat astfel să pot să-l accesez din reţeaua locală. Fişierul de kickstart poate fi configurat în foarte multe forme, în funcţie de necesităţile fiecăruia. http://www.centos.org/docs/4/html/rhel-sag-en-4/s1-kickstart2-file.html aici este o documentaţie pentru astfel de fişiere si http://www.unix.com/unix-advanced-expert-users/63579-kickstart-file-questions.html un exemplu mai complex.

install
url --url http://192.168.10.6/centos
lang en_US.UTF-8
network --device eth0 --bootproto dhcp
# Parola definită în timpul instalării SĂ NU UITAŢI SĂ O MODIFICAŢI
rootpw pass
firewall --enabled --port=
authconfig --enableshadow --enablemd5
selinux --enforcing −−port=22:tcp
timezone --utc Europe/Amsterdam
bootloader --location=mbr --driveorder=xvda --append="console=xvc0"
reboot

# Partitioning
clearpart --all --initlabel --drives=xvda
part /boot --fstype ext3 --size=100 --ondisk=xvda
part pv.2 --size=0 --grow --ondisk=xvda
volgroup VolGroup00 --pesize=32768 pv.2
logvol / --fstype ext3 --name=LogVol00 --vgname=VolGroup00 --size=1024 --grow
logvol swap --fstype swap --name=LogVol01 --vgname=VolGroup00 --size=256 --grow --maxsize=512

%packages
@core

Am aranjat totul pe serverul de web local şi fişierul de kickstart l-am salvat ca şi ks-minimal în rădăcină iar fişierele pentru instalare in directorul centos aflat tot în rădăcină.

• Instalarea sistemului

Deoarece am instalată interfaţa grafică am folosit Virtual Machine Manager.

Am apăsat pe butonul New şi mi s-a deschis o fereastră de informaţii:

Apăsăm pe Forward şi următoare fereastră ne cere numele sistemului, dupa care forward

Selectăm paravirtualized si mergem mai departe (forward)

Scriem adresa unde sunt localizate fişierele de instalare si adresa către fişierul de kickstart

Selectam locaţie fişierului imagine folosit pentru harddisk

Selectăm placa de reţea ce urmează a fi folosită

Alegem cantitatea de memorie si numărul de procesoare utilizate de maşina virtuală

Mai verificăm o dată şi dam finish.

V-a pornii instalarea sistemului. În mod normal nu trebuie să întrebe nimic. la final va face singur reboot.

După toate acestea ne întoarcem in consola si verificăm daca maşina virtuală a pornit xm list si dacă e pornită ne logam pe ea cu xm console centos.

Pentru a pornii automat la boot:

mv /etc/xen/centos /etc/xen/auto

Aceştia sunt paşi facuţi de mine pentru a-mi instala CentOS ca si DomU.  Sper să vă fie de folos.