via

De exemplu, “ldap://ldap.example.com/cn=John%20Doe,dc=example,dc=com”
se refera la toare atributele de utilizator in intrarea John Doe in ldap.example.com, in timp ce “ldap:///dc=example,dc=com??sub?(givenName=John)” cauta intrarea in serverul default (a se observa triplu slash, omiterea host-ului, dublu semn de intrebare si omiterea atributelor). In alte URL-uri caracterele speciale trebuie sa fie codate in procente.
Mai exista un LDAP non-standard: schema URL pentru LDAP peste SSL. Aceasta nu ar trebui condundata cu TLS, care este obtinuta prin folosirea operatiei StartTLS folosind schema standard de LDAP.

Schema
Continutul intrarilor dintr-un subarbore sunt determinate de o schema cunoscuta sub numele de DIT (Directory Information Tree).
Schema unui server director defineste un set de reguli care guverneaza genul informatiilor ce pot fi stocate de server. Schema directorului este comprimata intr-un numar de elemente diferite cum ar fi:
- Attribute Syntaxes – ofera informatii despre tipul informatiilor care pot fi stocate intr-un atribut.

Atributele sunt elementele responsabile pentru stocarea informatiilor intr-un director si schema defineste regulile pentru care atributele pot fi folosite intr-o intrare, tipul valorilor pe care le pot lua acele atribute si felul in care clientii pot interactiona cu acele valori.
Clientii pot invata despre elementele schemei suportate de server prin returnarea subintrarii subschemei adecvate.
Schema defineste clasele de obiecte. Fiecare intrare trebuie sa contina un atribut objectClass, care sa contina clasele numite definite in schema. Definitia schemei a unei clase a unei intrari defineste ce tip de obiect poate reprezenta acea intrare- ex: o persoana, organizatie sau domeniu.
De exemplu, o intrare care reprezinta o persoana poate sa apartina claselor “top” si “person”. Apartenenta la clasa “person” necesita ca intrarea sa contina atributele “sn” si “cn” si permite intrarii sa contina “userPassword”, “telephoneNumber” si alte atribute. Din moment ce intrarile pot avea valori multiple de ObjectClasses, fiecare intrare contine un complex de atribute optionale si obligatorii, format din uniunea claselor de obiecte pe care le reprezinta. ObjectClasses poate fi mostenit si o singura intrare poate avea valori multiple ObjectClasses care definesc atributele obligatorii si posibile ale intrarii. Paralel cu schema unui objectClass este definitia clasei si o instanta in programarea orientata pe obiecte, reprezentand objectClass LDAP si intrarea LDAP respectiva.
Serverele de directoare pot publica schema directorului controland o intrare la o baza DN data de atributul operational al subintrarii subschemei.
Administratorii de servere pot adauga alte scheme de intrari, in completare la elementele schemei oferite. O schema care reprezinta indivizi intr-o organizatie se numeste o schema cu pagini albe.

Variatii
Multe dintre operatiile serverului sunt lasate la latitudinea administratorului. Din acest motiv, serverele pot fi programate sa suporte o varietate larga de scenarii.
De exemplu, stocarea datelor pe un server nu este specificata – serverul poate folosi fisiere, baze de date sau poate fi doar un gateway catre alte servere. Controlul accesului nu este standardizat, cu toate ca s-a lucrat la el si exista modele mai raspandite. Parolele utilizatorilor pot fi stocate in intrarile lor sau in alt loc. Serverul poate refuza sa execute anumite operatii si sa stabileasca anumite limite.
Majoritatea partilor din LDAP sunt extensibile. Exemple: Se pot defini operatii noi. Controalele pot modifica cererile si raspunsurile, cum ar fi sa se solicite ca rezultatele cautarii sa fie sortate. Se pot defini noi metode de Bind. Atributele pot avea optiuni care sa le modifice semantica.

Alte modele de date
Din moment ce LDAP a castigat teren, producatorii l-au folosit pe post de protocol de acces pentru alte servicii. Pe urma s-a incercat imitarea modelului LDAP/X.500, dar asemanarile cu acesta difera. De exemplu se foloseste software pentru accesarea bazelor de date SQL prin LDAP chiar daca LDAP nu este conceput pentru asa ceva. Serverele X.500 pot suporta LDAP.
Similar, datele care erau inainte stocate altundeva sunt uneori mutate in directoare LDAP. De exemplu informatii despre utilizatori Unix si informatii despre grupuri pot fi stocate in LDAP si accesate via modulele PAM si NSS. LDAP este des utilizat de catre alte servicii pentru autentificare.

Folosire
Structura de denumire
Din moment ce un server LDAP poate returna referinte catre alte servere la cereri, serverul nu va putea, este necesara o structura de denumire pentru intrarile LDAP pentru a putea fi gasit serverul care contine un anumit DN. Pentru ca o astfel de structura deja exista in DNS, numele de nivel ridicat ale serverelor de multe ori imita numele DNS, cum se intampla si in cazul X.500.
Daca o organizatie are numele de domeniu example.org, intrarea LDAP de nivel inalt va avea DN-ul dc=example,dc=org. Daca serverul LDAP este de asemenea numit ldap.example.org, URL-ul LDAP-ului de nivel inalt al organizatiei devine
ldap://ldap.example.org/dc=example,dc=org
Sub nivelul de top, numele intrarii va reflecta structura interna a organizatiei mai degraba decat numele DNS.

Terminologie
Terminologia LDAP pe care o putem intalni este relativ coplesitoare. Acest lucru se datoreaza neintelegerilor, originii istorice sau cand se foloseste impreuna cu servicii non-X.500 care folosesc o terminologie diferita. De exemplu “LDAP” este folosit atat pentru referinta la protocol cat si la protocol si date. “Directorul LDAP” poate insemna atat date cat si punct de acces. Un “atribut” poate fi tipul atributului sau continutul unui atribut intr-un director sau descrierea unui atribut. Bind “anonim” sau “neautentificat” sunt diferite metode de Bind care amandoua produc starea de autentificare anonima, deci ambii termeni sunt folositi pentru ambele variante. Atributul “uid” ar trebui sa contina nume de utilizatori in loc de ID-uri numerice de utilizatori.

Tradus de Sandra Popity. Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Lightweight_Directory_Access_Protocol

• imaginea ISO;
• win32 Disk Imager / usb-imagewriter;
• usb stick > 1GB;
• ~10min timp liber.

Pregatire:

Am descarcat imaginea de pe pagina ubuntu.com pe calculatorul meu pe care s-a nimerit sa fie un MS XP. Am descarcat win32 Disk Imager de aici, am incarcat imaginea de mai sus in program si am scris-o pe USB Stick.

Daca folosesti ubuntu poti instala usb-imagewriter folosind comanda: